Drag prieten,
continuăm incursiunea noastră în prezentarea arhetipurilor inspirate din Teoria Atașamentului. Îți amintim că am descris baza acestui model în articolul “Atașamentul sigur sau nesigur – ce am învățat încă de dinainte să vorbim?” – Link AICI.
Deja știi din articolul anterior că preferăm să privim stilurile de atașament prin lentilele arhetipurilor. De ce? pentru că fiecare dintre noi conținem și manifestăm toate aceste 4 arhetipuri: Iubitorul natural (- Link AICI), Distantul, Lipiciosul și Împrăștiatul. Diferența dintre oameni ține mai degrabă de faptul că acestea se activează în situații și proporții diferite. Te rugăm să ții cont că folosim în descrierea lor genul masculin pentru o comunicare mai facilă însă acestea pot fi întrupate și manifestate atât de femei, cât și de bărbați.
Astăzi vom continua cu următoarele două tipare de relaționare care își au rădăcina într-0 interacțiune părinte-copil preponderent nesigură: adaptarea de tip evitant și ambivalent-anxios. Săptămâna următoare vom descrie, pe scurt, provocările și manifestările celui de-al patrulea tipar de relaționare specific stilului de atașament dezorganizat.
Cele două fațete ale fricii
Pentru început te invităm să primești în simțirea ta acest adevăr: Singura cale pentru ca un bebeluș sau copil mic să supraviețuiască este să beneficieze de îngrijire din partea unui adult. Desigur, sunt și câteva excepții când acest rol este preluat chiar de alți copii mai mari însă deocamdată nu face obiectul discuțiilor noastre.
Când ne gândim la îngrijire aspectul evident se manifestă la nivel fizic și presupune hrană, îmbrăcăminte și adăpost. Însă acest nivel este doar un prim nivel, pentru ființa umană condițiile legate de calitatea relațiilor pe care le interiorizează din mediul său în perioada intrauterină și în primii doi ani de viață sunt calapodul pe care el va călca în întregul lui parcurs ulterior.
Copilul nu are granițe definite în prima etapă a vieții lui și preia ca un burete frecvențele și stările manifestate în mediul lui de dezvoltare. În cazul în care în părinții lui și, mai ales, între aceștia energia predominantă este una de stres, centrată în frică, tensiune sau agresiune, întregul sistem intern al copilului ajunge să fie definit în paramentri de nesiguranță.
Ce se întâmplă de fapt
El nu poate să se relaxeze la nivel profund și va exersa diverse strategii pentru a primi conectarea emoțională de care are nevoie. În funcție de unicitatea lui și de condițiile specifice din relația cu cei apropiați, cei mai mulți dintre copii vor înclina spre una dintre aceste două tendințe:
- unii dintre copii vor căuta cu disperare contactul, vor deveni preponderent anxioși
- alții vor “amorți” tocmai nevoia de apropiere și vor afișa extrema de distanță emoțională fiind evitanți în relații
Cu timpul acestea devin repere inconștiente de funcționare în relația cu sine, cu ceilalți și cu Viața ca ansamblu și au aceeași rădăcină – frica. Aceasta este manifestată fie într-un mod represiv, fie reactiv sau combinații între ele în funcție de mediu și context.
Arhetipul Distantului – manifestă în cea mai mare parte a timpului un atașament nesigur-evitant
Ne conectăm și manifestăm acest arhetip de fiecare dată când avem tendința de a păstra intimitatea la distanță sau de a diminua importanța relațiilor.
Rădăcina poate fi că am rămas profund blocați în situații în care ne-am simțit singuri sau chiar respinși. Asta poate să fie o realitate concretă sau un sentiment că nu am beneficiat suficient de prezența fizică și emoțională a părinților. În astfel de condiții ajungem ca încă să funcționăm deconectați de nevoia firească de contact și conectare.
Dar știi ce? Cu cât mai mult pretindem că nu avem nevoie de relații, cu atât sunt mai mari șansele ca dedesubt să fie o asociere profundă și inconștientă între iubire și suferință. Șirul de experiențe de tipul plăcere-durere va tinde să se perpetueze alimentând această asociere disfuncțională dar care totuși, cândva, a fost cea mai bună soluție găsită de sistemul nostru.
Astfel, vom aduce oameni în viața noastră care să ne oglindeasă și activeze mecanismele inconștiente de protecție în fața unui potențial pericol psiho-emoțional.
Putem recunoaște arhetipul Distantului prin faptul că este independent și crede că nu are nevoie de nimeni deși din afară este evident că este o autonomie reactivă nu una total liberă. Își cunoaște propria putere de muncă și determinare și apreciază că se descurcă cu detașare în orice situație.
Manifestare în exprimarea de sine a Distantului:
- Centrat excesiv pe sine
- Puține cuvinte în exprimare
- Lipsă de emotivitate și vivacitate
- Axat în special pe fapte și pe viitor
- Predominant funcționare emisfera stângă – logică, rațiune, analiză
Relația de cuplu:
în cele mai multe cazuri are tendința de a intra în relații cu persoane cu adaptare opusă și nu înțelege nevoia de contact și intimitate profundă a partenerului, adesea îl consideră pe acesta prea emotiv sau dramatic. Iubirea este asociată cu nevoia de libertate.
Manifestări în cuplu:
- Izolare și disconfort relațional
- Lipsă de prezență și non-emoțional
- Deconectat și lipsa sentimentului de apartenență
- Importanța sarcinilor și mai puțin a conectării
- Lipsa contactului vizual și a atingerilor
- Dificultate la reconectare și lejeritate la plecare
- Provocare în recunoașterea nevoilor personale
- Concentrarea pe acțiune și funcționare predominant rațională
- Respingerea vulnerabilității și a apropierii
- Nu reușesc să își sprijine partenerul în perioadele stresante
Relația cu copilul:
a primit vestea că va fi părinte cu detașare iar printre cele mai evidente forme de implicare în relație cu copilul sunt cele ce țin de aspectele administrative și achiziția celor necesare. Continuă atenția pe muncă, acțiune și performanță și uneori chiar are zile în care uită cu totul să relaționeze cu propriul copil. Are nevoie de dovezi concrete pentru a se putea deschide apropierii și subestimează sau chiar desconsideră total dimensiunea emoțională și spirituală a relaționării în familie.
Potențiale tendințe în relația cu copilul:
- Lipsă de prezență
- Respingător
- Centrat pe sarcini și nu pe conectare
- Deconectat emoțional
- Lipsă de răspuns la prezența și nevoile copilului
Arhetipul Lipiciosul – manifestă în cea mai mare parte a timpului un atașament nesigur-ambivalent.
Ne conectăm la acest arhetip și îl manifestăm atunci când ne confruntăm cu o anxietate ridicată legată de a avea propriile nevoi recunoscute sau satisfăcute în relație și ne simțim nedemni de iubire.
E posibil ca originea acestei instanțe din noi să fie în copilăria timpurie în situații când părinții deși ne ofereau afecțiune, nu știam cât va dura până vor fi distrași de alte priorități. Când îngrijirea este imprevizibilă sau intermitentă când suntem foarte mici, apoi rămânem cu un soi de hipervigilență în privința dezbaterilor relaționale sau a oricărui indiciu de abandon.
Putem recunoaște arhetipul Lipiciosul pentru că are o stimă de sine scăzută datorită incapacității de autoreglare emoțională în absența persoanei iubite. Se consideră o persoană prea sensibilă și încearcă în zadar să nu îi mai pese așa de mult de relații. Are o capacitate intuitivă și de expresie creativă ridicată.
Manifestare în exprimarea de sine:
- Centrarea excesivă pe celălalt
- Folosește multe cuvinte pentru a se face văzut, auzit, înțeles
- Excesiv de emoțional
- Victimizare și lamentare
- Inconsistență în timpul comunicării : folosește trecutul și prezentul încoerent
- Predominant funcționare din emisfera dreaptă (creativitate, imaginație)
- Blocat în trecut
Relația de cuplu:
Ajunge să anticipeze inevitabilitatea iminentă a părăsirii de care sunt convinşi și se simt adesea triști, dezamăgiți sau furioși înainte ca practic să se întâmple ceva în relațiile lor adulte. Deseori nu înțelege nevoia de spațiu, solitudine sau activitate separată a partenerului. Adesea îl consideră prea detașat și în lumea lui, insensibil, rece și îl suspectează că îl va abandona sau trăda.
Pentru acești oameni care au dezvoltat o adaptare de tip ambivalent, consecvența și asigurarea sunt primordiale în relația de cuplu.
Manifestări în cuplu:
- Dificultatea de a avea încredere și teama de abandon
- Stres la fiecare plecare a partenerului
- Căutare permanentă a apropierii și, simultan, respinge persoana iubită
- Hipersensibilitate și victimizare
- Incapacitate de autoreglare și autoîngrijire
- Nevoia de reasigurare și validare
- Ignorarea semnalelor de afecțiune și interpretare negativistă a stimulilor
Relația cu copilul:
are tendința de a se preocupa excesiv de evoluția copilului și încearcă să afle cât mai multe păreri și experiențe ale altor părinți. Datorită anxietății că ceva neprevăzut și rău se poate întâmpla, trăiește des cu gândul că trebuie să îl protejeze, se neliniștește pentru fiecare gest de autonomie a copilului și se simte des neiubit. Stările de apăsare sunt urmate de perioade de conectare intensă și frumoasă cu copilul, simte câmpul energetic al lor și uneori primește mesaje prin intermediul viselor.
Potențiale tendințe în relația cu copilul:
- inconsistent și instabil
- intruziv și încalcă granițele
- preocupat de propria traumă, centrat pe sine
- tendința de a se victimiza și a se cere îngrijit, consolat de propriul copil
Cum putem lucra conștient cu aceste două arhetipuri pentru regăsirea Iubitorului Natural și dezvoltarea atașamentului sigur?
Vino marțea viitoare, pe 19 aprilie, de la ora 19.00, la webinarul gratuit “𝐄𝐮 𝐬̦𝐢 𝐅𝐚𝐦𝐢𝐥𝐢𝐚 𝐋𝐚̆𝐮𝐧𝐭𝐫𝐢𝐜𝐚̆” în care abordăm într-un mod practic și educativ 𝐂𝐞𝐥𝐞 𝟒 𝐚𝐫𝐡𝐞𝐭𝐢𝐩𝐮𝐫𝐢 𝐢𝐧𝐬𝐩𝐢𝐫𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐓𝐞𝐨𝐫𝐢𝐚 𝐀𝐭𝐚𝐬̦𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢.
Va fi o întâlnire care te va susține în adâncirea integrării acestor perioade cheie în raport cu familia ce o porti în interiorul tău. Astfel, ne dorim ca prin participarea ta activă să dobândești o cunoaștere și încredere sporită în Sine și relații.
Scrie-ne aici – LINK – sau pe pagina de Facebook dacă vrei să te alături Cercului relațional transformator de marți.
