loader image

Mi-e ușor să te iubesc când mă iubești așa cum vreau eu să fiu iubit(ă)

Ați auzit veștile? Perioada de izolare se prelungește.

  • Oh my GOD! Ce bine, ce bine că se prelungește perioada de izolare cu încă două săptămâni!!! Îți dai seama, doar noi doi, încă două săptămâni în casă!!! Îmi bate așa tare inima…
  • OH MY GOD! Doar noi doi… încă DOUĂ săptămâni… în casă… Îmi bate așa tare inima…
  • Ce spui?!? De ce nu mă mai iubești?
  • Am spus aproape ce ai spus și tu. Te iubesc dar tu nu înțelegi!”

Ce au în comun cei doi parteneri de cuplu?

Știm sigur că au în comun spațiul în care locuiesc, senzațiile puternice la nivelul inimii când află vestea și grăiesc aproape aceleași cuvinte.
Oare conversația aduce informații relevante despre Iubirea pe care o simt unul pentru celălalt?

 

Tiparul de atașament este cel mai usor vizibil în situații de stres sau schimbare intensă

Am ales să dau un exemplu tipic din perioada de la începutul pandemiei pentru că e una pe care am trăit-o și noi, și muuuulte alte cupluri. La anverguri diferite. Unii am rămas în aceeași relație, alții am găsit mai potrivit să continuăm pe drumuri diferite. Cert e că stresul și schimbarea masivă a scos la suprafață tiparele de atașament – nimeni și nicio relație nu a rămas la fel în ultimii doi ani. Chiar vorbeam zilele acestea cu participanții la un training pe care l-am susținut că vorbim deja cu naturalețe despre înainte de pandemie și după pandemie ca despre înainte și după Hristos. Și are sens… când a mai fost posibil ca întreaga umanitate să trăiască în sincron o asemenea schimbare și… să aibă acces la informații și conversații încât să știe cum trăiesc alții?!?

În articolul anterior am vorbit despre Atașamentul sigur și nesigur – Link AICI -, ce presupune și cum se formează. Îți recomand să îl parcurgi pe acesta înainte pentru că azi vom intra mai mult în descrierea celor 3 tipuri de atașament nesigur. Aceste forme de interacțiune sunt rădăcina prin care se vor contura mai apoi nevoile și atitudinile în relația de cuplu, modurile specifice prin care percepem și oferim iubire.

 

Atașamentul nesigur-evitant

Persoanele cu acest stil de atașament au tendința de a păstra intimitatea la distanță sau de a diminua importanța relațiilor. Au fost adesea neglijați: lăsați singuri sau chiar respinși. Cert este că părinții lor nu au fost suficient de prezenți fizic și emoțional astfel că cei mici au fost nevoiți să se deconecteze de nevoia lor firească de contact și conectare. Acești copii tind să-și evite părinții, mai ales după o perioadă mai mare de absență. Nu resping în mod evident atenția unui părinte însă nu caută să fie în contact cu aceștia și nu manifestă o preferință anume între părinte și o persoană străină.

La vârsta adultă pot părea că nu au nevoie de relații însă nevoia lor de iubire și conexiune e la fel de mare ca a oricărui om, doar că a devenit profund inconștientă și asociată cu durerea. Din acest motiv, răbdarea, înțelegerea și libertatea din partea partenerilor este esențială pentru a rămâne în relație.

 

Atașamentul nesigur-ambivalent

Oamenii cu adaptare de ambivalență se confruntă cu multă anxietate legată de a avea propriile nevoile recunoscute sau satisfăcute în relație și de a se simți iubit sau demn de iubire. S-ar putea ca părinții lor să le fi oferit dragoste însă nu știau niciodată când aceștia vor fi distrași de alte priorități și va fi lăsat din nou singur. Așadar, îngrijirea a fost imprevizibilă sau intermitentă astfel că ei devin hipervigilenți în privința dezbaterilor relaționale sau a oricărui indiciu de abandon, ceea ce le amplifică sistemul de atașare nesigură.

Anticipând inevitabilitatea iminentă a părăsirii de care sunt convinşi se simt adesea triști, dezamăgiți sau furioși înainte ca practic să se întâmple ceva în relațiile lor adulte. Pentru aceștia, consecvența și asigurarea sunt primordiale în relația de cuplu.

 

Atașamentul nesigur-dezorganizat

Acest stil de atașament se caracterizează printr-un exces de frică, iar sistemul de atașament este încrucișat cu instinctul de a supraviețui amenințării. Când este stresat, bolnav sau speriat, un copil dorește în mod natural să caute confort și protecție de la un părinte iubitor. Impasul greu de reconciliat este atunci când acelaşi părinte este sursa fricii sau suferinței. Oamenii cu acest stil pot rămâne blocați într-un răspuns la amenințare și oscilează între evitare și ambivalență fără prea multă coerență. Ei suferă adesea de probleme fizice și psihologice.

 

Poate te întrebi cu ce te ajută să știi stilurile de atașament, acum?

Educația relațională și sprijinul reciproc în cuplu sunt o investiție pe termen lung care adâncesc iubirea, bucuria de a fi împreună și stabilitatea relației tocmai pentru că ceea ce la început pare vulnerabilitate treptat relevă adevărata putere.

Niciun aspect al vieții nu rămâne neatins de stilul de atașament. Aceste tipare învățate chiar înainte să începem să mergem sau să vorbim impactează:

  • comunicarea și gestionarea stresului și conflictelor
  • dezvoltarea și menținerea relațiilor împlinitoare
  • echilibrul mental-emoțional în perioade de schimbări masive precum sarcina
  • libertatea de a explora viața și a simți optimism față de viitor
  • sentimentul visceral de a vă simți în siguranță
  • recunoașterea și exprimarea autentică a nevoilor
  • respectul, grija și iubirea de sine
  • conviențuirea împlinitoare și respectarea autenticității celuilalt
  • intimitatea emoțională, erotică și sexualitatea
  • reziliența de a vă reveni după dezamăgiri, evenimente neplăcute, boală sau traumă
  • Și, poate cel mai relevant pentru voi acum, raportarea și relația cu copilul, încă de când este în pântec.

După ce ai parcurs scurtele descrieri ale adaptărilor pe care le au cei care au deprins un stil de atașament nesigur, cum vezi situația surprinsă la începutul acestui articol? Ai putut să identifici ce tipar intră în acțiune la fiecare dintre cei doi parteneri?

Relațiile de cuplu conștiente au potențialul cel mai mare de transformare

Ei bine, dinamicile dintre noi sunt cele care activează diverse aspecte inconștiente și astfel într-o discuție ce pare între doi adulți, de fapt, se derulează la nivel psihologic între două instanțe de copil al celor care interacționează. Efectul? Ni se pare că nu suntem iubiți când de fapt este limitarea noastră de a comunica explicit propriile nevoi sau de a primi iubirea într-un mod diferit decât acela în care ne așteptăm sau am învățat.

Pe scurt, “Mi-e ușor să te iubesc când mă iubești așa cum vreau eu să fiu iubit(ă)” este un adevăr însă și o limitare a iubirii pentru că e condiționată de ceea ce percepem din partea partenerului. Putem mult mai mult de atât, avem capacitatea și puterea să iubim plenar și liber. Pentru a trece dincolo de așteptări și amăgiri este în primul rând nevoie de comunicare onestă și de disponibilitatea de a ne onora deopotrivă nevoile de apropiere și spațiu ca fiind ceva firesc.

Poți începe chiar acum să îți revizuiești tiparele relaționare cu compasiune și empatie pentru copilul care ai fost. Astfel, poți să reușești ca în relația de cuplu să explorezi moduri conștiente de răspuns chiar și în situații tensionate. Împreună, puteți crea conștient alte experiențe împlinitoare și astfel reușiți să înlocuiți reacțiile automate care pot apărea în momente dificile atunci când prezența sau comportamentul partenerului vă atinge răni sau dureri mai vechi.

 

Suntem mult mai mult decât o simplă adaptare la mediu. Suntem Întregi în noi înșine.

Vrem să știi că nimeni nu are un stil total pur de funcționare, cu toții folosim un mix de autenticitate și adaptare. Baza cea mai mare în dinamica interioară este dată de relaționarea dintre părinții noști.

Manifestările pot oscila în funcție de:

  • felul în care interpretăm relațiile în care suntem
  • de perioada de viață în care ne aflăm
  • de propriul interes și determinare de vindecare relațională și trăire conștientă.

Cu cât suntem mai disponibili să ne trăim în naturalețea noastră, cu atât apar mai multe ocazii de a surprinde modul automat de funcționare. Putem să ne dăm voie să transformăm tiparele inconștiente și să devenim cu adevărat prezenți în viețile noastre.

Săptămânile următoare o să îți povestim mai mult despre cum preferăm noi să îmbinăm această profundă și lungă cercetare în domeniul atașamentului cu perspectiva simbolică, expresivă. Am sintetizat acceastă cunoaștere și experiența noastră în 4 arhetipuri și abia așteptăm să le împărtășim cu tine.

Între timp, ne-ar bucura mult să ne spui cu ce ai rezonat din aceste două articole. Ne poți scrie experiența ta în formularul de contact sau pe pagina de Facebook.

Te-a inspirat articolul? Trimite-l și altora!

Facebook
WhatsApp
Pinterest