Ce îți vine în minte când citești termenul de – spațiul interior – ?
Îți percepi interiorul ca fiind încărcat, plin și dens? Sau este mai degrabă aerisit, liber și spațios? Sau poate e o combinație dintre acestea?
Cât ești de deschis în fața schimbărilor? Atât pe plan personal, cât și în cuplu sau în relație cu copilul?
Simți că îți e ușor să ai încredere și să dai frâu liber schimbării să se întâmple sau te închizi, opui rezistență și ai nevoie să menții controlul?
Azi explorăm această dimensiune și abordăm schimbarea în aspectul ei vast și cuprinzător. Poate fi o schimbare de mediu, în ciclul de dezvoltare, călătorii, vizite la familie, ieșiri cu prietenii, schimbări în dinamică relațională șamd.
În ultimul articol am scris câteva perspective despre cum putem gestiona presiunea timpului pentru o relație mai echilibrată cu copilul. Dacă nu l-ai citit încă, îl poți parcurge prin link-ul de aici -> LINK
De asemenea, în clipul creat pe aceeași tema, am contemplat care este natura timpului și cum ne putem transformă percepția asupra lui în bucuria Prezenței. Poți urmări materialul întreg aici -> LINK
Ce este spațiul interior?
Pe scurt, spațiul interior este realitatea noastră lăuntrică.
Este sursa de unde toate credințele, proiecțiile, simțirile și percepțiile noastre despre sine, ceilalți, lume și viață pleacă.
Așa cum o locuință fizică are atât un exterior format din pereți, geamuri și acoperiș, cât și un interior amenajat, așa și Omul are un spațiu interior ce se manifestă într-un spațiu exterior / mediu înconjurător.
Suntem obișnuiți încă de la vârste fragede să ne asociem cu corpul, genul și identitatea noastră personală atunci când facem referire la cine suntem. Apoi ni se atribuie un nume, un bagaj psiho-emoțional transgenerational, o moștenire ancestrală pe care o purtăm în celule și în comportamente. Viața continuă, creștem și ne modelăm în funcție de ce se petrece în mediul înconjurător, în relația părinților sau a ingrijitorilor, în educația pe care o primim, în datinile culturii și societățîi în care ne formăm. Toate acestea, alături de experiențele de viață și părerile personale despre cine suntem, ce putem, ce avem și ce nu avem ca abilități, ne construiesc imaginea de sine, personalitatea și caracterul.
Însă unde sunt toate înrădăcinate?
Unde s-au format, întărit și reajustat în trecerea timpului?
În conștiența noastră interioară, în subconștient și în trupul nostru, în propria percepție și atitudine față de sine.
Acesta este spațiul interior.
Ca adulți maturi și integrați avem deplină suveranitate și responsabilitate asupra lui. Noi și nimeni altcineva. Și asta e valabil și pentru copil pe măsură ce crește și se dezvoltă învățând de la cei din jurul sau.
Care e importanța gestionării spațiului interior în relație cu copilul și schimbările?
Plecând de la ceea ce înțelepții care au studiat natura Vieții, a Omului și a Universului numesc Legea Corespondenței, importanța conștienței și cultivării deliberate a spațiului interior este esențială.
În primul rând pentru conștiința și evoluția noastră, a căror impact atinge calitatea relațiilor și a activităților în lume.
Precum înăuntru așa este și afară, precum în Cer așa și pe Pământ, devine în contextul social actual, care este plin de schimbări rapide și incertitudine, o lege esențială.
Cu precădere în primul ciclu de 7 ani, însă cu efecte clare și în următoarele cicluri de dezvoltare emoțională (7-14 ani) și mentală (14-21 ani), atitudinea noastră interioară și comportamentul din rolul de părinți impacteaza cu fidelitate uimitoare starea și manifestarea copilului.
Maniera în care noi răspundem schimbărilor fie în familie, ca și cuplu sau în pasajele transformatoare prin care copilul trece, modelează răspunsul pe care acesta din urmă îl poate alege.
Dacă noi ca părinți conștienți care alegem să fim și să devenim un model și sursa de inspiratie și ghidare pentru copilul nostru, ne trăim viața mai din plin, asta îi va întări posibilitatea lui de a trăi viața pe care o iubește, în felul său unic.
Ce ne umple spațiul interior?
Gânduri, idei, planuri, dorințe, nevoi, aspirațîi, reziduri emoționale, suferințe uitate, memorii somatizate și amintiri ce cutreieră în voia lor. Când ies la suprafață o fac prin modul în care acționăm, ne mișcăm, ne comportăm și comunicăm cu cei din jur.
Obișnuim să aducem în acest tărâm lăuntric și diverse informațîi, fie citite, fie auzite, fie vizionate, fie contemplate. Nu doar mâncarea ne umple stomacul și sistemul interior, ci fiecare lucru cu care intrăm în contact conștient și inconștient se atribuie la ceea ce deja există în noi.
Toate acestea au o energie specifică, își cer o digestie integrală și au un ritm de asimilare, unic fiecărui om. Adesea, copiii tind să simtă, să asimileze și apoi să integreze mult mai ușor și rapid stările și informațiile din jur. Acest lucru devine o normalitate dacă au suportul necesar din partea unui părinte/îngrijitor iubitor, prezent, conștient și deschis să educe copilul în funcție de unicitatea și nevoile sale.
Și totuși, cu ce ne umplem spațiul interior și cu ce îl încarcă mediul și oamenii din jur? Dar spațiul interior al copilului, cu ce este el hrănit dincolo de hrană fizică?
Dacă decidem să ne înconjurăm de oameni faini și de calitate, care ne stimulează să ne redescoperim, să ne dezvoltăm, să fim mai bun și autentici zi de zi, mediul nostru interior va fi tot mai fertil, puternic și plin de Viață.
Dacă alegem să înfulecam informații din mass media și nu le trecem prin filtrul discernământului și al intuiției, părerile, ideile și energia acelor informații se vor răspândi și multiplica în noi. Atunci când “nu suntem acasă”sau ne manifestăm pe pilot automat și nu aducem conștiență în felul în care acționăm, ele vor fi programele care se vor rula și ne vor crea realitatea exterioară.
Astfel, orice nutrim și ținem în spațiul interior, se va proiecta mai devreme sau mai târziu pe ecranul “lumii” sau ceea ce numim generic viață.
Cum putem modela calitatea spațiului interior?
Oricare ar fi vârsta copilului nostru, maniera în care noi ne modelăm universul lăuntric îi poate deveni un adevărat sprijin și far călăuzitor atunci când dă de greu, are dificultăți sau pur și simplu nevoie de inspirație și ghidare.
Voi enumera câteva din acțiunile care pot asigura, crește și extinde calitatea sau starea de bine a ce ținem în interiorul nostru:
- Organizez activitățile în funcție de ce este esențial și prioritar zi de zi
- Dedic timp pentru activități care mă încarcă cu energie și poftă de viață
- Practic meditația, mindfulness, introspecția sau contemplarea
- Îmi folosesc discernământul, intuiția și rațiunea pentru a filtra informațiile din mediul înconjurător
- Antrenez starea de Prezența și conectarea la corpul fizic
- Îmi recunosc, ascult și onorez nevoile, dorințele și aspirațiile
- Clarific valorile, principiile și virtuție după care mă ghidez
- Aplic, pe cât posibil, toate de mai sus și alături de copil și îi vorbesc transparent despre cum și ce fac în interiorul meu
Cum răspundem conștient sau reacționăm la schimbare
Sunt multe tipuri de schimbări iar enumerarea lor nu este țintă acestui articol. De la maniera în care ne simțim, ne percepem, la relația cu copilul, la ciclurile dezvoltării sale, la interacțiunea cu mediul și oamenii, la locuința în care suntem șamd.
Dacă o casă e prea încărcată cu obiecte, de lucruri strânse și materiale acumulate de care ne atașăm și nu vrem sau ne vine greu să le dăm drumul, e puțin probabil să întâmpinăm schimbarea cu relaxare și încredere atunci când ea apare.
Astfel este și cu lumea noastră lăuntrică, cu ce avem, ținem și conținem în ea.
Copiii tind să aibă o deschidere naturală și o ajustare firească la schimbările care apar în mediu sau în viața lor inter-personală. Deși este o caracteristică inerentă a copilăriei, această devine o abilitate care se dezvoltă în funcție de stilul de atașament, cât de siguri și încrezători se simt pe ei înșiși, pe viață și pe relațîi.
Desigur, cu cât vârsta este mai înaintată și a apărut atașamentul emoțional excesiv față de locuri, oameni și obiecte, chiar și ei pot opune rezistență schimbărilor pe care viața le aduce.
Astfel, atât noi că adulți dar și copiii noștri tindem uneori să reacționăm în față transformării. Când simțim că ni se duce pământul de sub picioare și experimentăm nesiguranță și confuzie, mintea subconștientă bazată pe reacție (luptă, fugă, îngheț) vine la butoane. Mintea conștientă este pusă pe așteptare și tindem să forțăm lucrurile să rămână așa cum au fost și să menținem din răsputeri comfortul obișnuitului și siguranța vechilor atitudini.
Aici apare un semnal important pe care corpul îl evidențiază prin starea lui, un semnal care ne cheamă să privim la care sunt nevoile, dorințele și aspirațiile noastre și dacă ne sunt onorate.
Natura schimbării și recunoașterea nevoilor, dorințelor și a aspirațiilor
Natura schimbării este surprinzătoare prin esența ei, implică mereu o incertitudine și invită la accesarea unei zone necunoscute până atunci, atât din sine cât și din viață.
Când e vremea unei schimbări, Întreaga Viață ne înmânează o alegere.
Această alegere conține un potențial transformator direct proporțional cu dimensiunea și profunzimea schimbării care ni se cere.
De aceea este oarecum firesc să simțim frică, să ne încerce multiple stări emoționale, rezistențe și ingustimi mentale și tensiuni fizice. Toate sunt un semnal al faptului că sufletul e pregătit să crească, să se extindă, să se elibereze, să cunoască mai mult și să-și reamintească mai adânc cine este.
Ce ajută cu adevărat în timpul schimbărilor este să privim în interior și să ne clarificăm care ne sunt nevoile, dorințele și aspirațiile.
Atât ale noastre, cât și ale partenerului sau copilului, dacă schimbarea ne vizează pe toți.
Putem să le punem apoi în balanță valorilor după care ne ghidăm și după ce este esențial în viața noastră.
Iar esențialul este mereu tărâmul sufletului și al spiritului și implică întotdeauna Iubirea, Comuniunea, Bunătatea, Compasiunea și Bucuria.
Ele rămân valabile în mijlocul a tot ceea ce experimentăm, de la cele mai adânci coborâșuri până la cele mai înalte urcușuri. De aceea este benefic să ne ancorăm conștiința în ele, să recunoaștem, să alegem și să cultivăm esențialul în viețile noastre.
Echilibrul interior-exterior și echilibrul părinte-copil. O nebuloasă iluzorie sau o realitate potențială?
Ca să echilibrăm timpul, nevoile și dorințele copiilor cu ale noastre, primul pas este să le cunoaștem și înțelegem.
Ce nevoi, dorințe am ca om și ca părinte în relație cu copilul meu? Dar el, în ceea ce privește viața și relația cu mine sau cu noi ca părinți?
Pot fi nevoi pur fizice și biologice care se cer onorate în moment, sau nevoi de conectare emoțională, de atenție, de exprimare creativă, de libertate, de liniște și de spațiu. Pot fi dorințe de explorare, de noutate, de intimidate sau aventură, de joacă și distracție. Pot fi aspirațîi despre cum să ne trăim că familie, cum să relaționam părinte-copil, cum să trăim și să ne simțim în cuplu, cum să ne bucurăm de timpul petrecut împreună și în solitudine șamd.
Claritatea asupra acestora și asupra modului în care le putem împlini, atât în sine, cât și în relațiile noastre, este o cheie a echilibrului veritabil. Iar orice echilibru veritabil este întâi de toate lăuntric. Odată hrănit și descoperit în interior, punerea lui în scena relațională devine tot mai ușoară.
Ajustarea optimă a dinamici mamă-tată-copil în timpul oricărei schimbări ține de balansul dintre nevoile de stabilitate, de comfort, de o zona de siguranță și de un atașament sigur, alături de nevoile de explorare, de creație, de extindere, de manifestare autentică.
Acest echilibru unic fiecărui om și familii dintre energia feminină și cea masculină, forțe inerente atât bărbaților, cât și femeilor, este ceea ce face ca nebuloasa iluzorie să devină realitatea trăită.
Iar faptul că acest echilibru nu e bătut în cuie ci este într-o continuă schimbare și reajustare moment de moment, este ceea ce oferă frumusețe, spontaneitate și libertate Viețîi.
Esențialul din atitudinea noastră în fața schimbării
Schimbarea este modul în care Universul experimentează, Viață se distrează și creează noi posibilități de trăire și manifestare pentru toți și toate.
Amuzant e faptul că natura viețîi este însăși schimbarea. Tot ce apare și dispare în această lume este efemer iar oricât ne-ar durea și displăcea acest fapt, toți suntem meniți să-l îmbrățișăm mai devreme sau mai târziu.
Totuși, chiar dacă nu știm ce ne va aduce cu adevărat schimbarea și putem doar proiecta, spera sau intui cum ne va fi de partea cealalată a malului, avem cel mai de preț dar – alegerea atitudinii și a răspunsului în momentul prezent.
Abilitatea de a renunța la controlul excesiv și de a folosi bunăvoința și nădejdea în ceea ce ne scoate în cale Viață prin fiecare transformare, este una pe care toți o putem antrena zi de zi.
Ține de noi să cultivăm încrederea în capacitatea nativă a copilului de a răspunde autentic și tot mai conștient schimbărilor și de a-și gestiona conflictele (interioare, în relațîi, în educație).
Echilibrul dintre a îi oferi copilului atenție, a îi recunoaște și onora nevoile și a răspunde necesităților noastre că om adult și părinte, stă în mâinile și inimile noastre.
Odată ce alegem să ne orientăm viața, atenția conștientă și acțiunile după ceea ce este esențial și cu adevărat valoros pentru noi, întregul Univers vine în sprijinul nostru.
Iar copilul vede dincolo de cuvinte și comportamente căci simte în mod natural ce este adevărat și are substanță. Cu cât este mai fraged și nesupus condiționărilor masive, cu atât inteligența sa inerentă și geniul nativ se poate arăta nestingherit.
De aceea reala noastră sarcină este de a ne trăi și manifesta onest, original, autentic. Să facem tot ce ține de noi încât să-i menținem puritatea, inocența, iubirea și încrederea firească în Viață pe care fiecare copil o are ca zestre de la Sursa Creației. Să fim veritabili și integri în ceea ce suntem și în ceea ce exprimăm și creăm în lume.
Astfel, atitudinea cu care întâmpinăm schimbarea devine tot mai autentică, liberă și spațioasă și e un potent catalizator pentru capacitatea copilului nostru de a îmbrățișa tranzițiile și schimbările pe calea Vieții.
Acum că ai ajuns aici…
Cum îți simți spațiul interior?
Ce ți-a fost de folos și e util pentru viață ta și relația cu copilul?
Cât te simți acum de deschis în față schimbărilor pe care ți le propune Viață?
