Câți oameni ți-au vorbit până acum despre cât de mult te schimbă aducerea pe lume a unui copil?
Ia-ți un moment să readuci în mintea și simțirea ta aceste episoade și observă care este starea ta când le rememorezi acum, când mai ai puțin și îți vei ține copilul în brațe?
Piesă cu piesă, pe parcursul vieții, cu toții creăm un fel de puzzle, o imagine proprie cu privire la ce înseamnă să fii părinte.
Ai avut momente în copilărie când spuneai în sinea ta lucruri de genul “eu când o să fiu mare nu o să fac niciodată ca părinții mei”? Sau poate ai asistat la episoade din viața unei familii reale sau din filme și s-a întâmplat să gândești “eu nu voi face niciodată așa cu copilul meu” sau “exact așa o să fac și eu atunci când o să am copil”.
Deși sunt gânduri aparent firești, ele constituie un nivel de interiorizare și poziționare față de un anumit comportament sau atitudine. Un alt substrat, chiar mai profund și de multe ori inaccesibil conștient, este cel pe care l-ai experimentat direct în relație cu părinții tăi. Acesta este încapsulat în trupul tău – în sistemul nervos, în postură, în tiparul respirației și al digestiei. Există încă în fibrele adânci ale ființei tale și își manifestă amprenta în cele mai mici detalii legate de cum trăiești pentru că stă la fundația atitudinii tale față de tine, de ceilalți și Viață. Vom povesti mai mult despre asta în articolele următoare.
Experiența directă și reacțiile la evenimente exterioare
Aceștia devin pilonii și materia primă pentru crearea identității tale de părinte. Pe fond, aceasta este o construcție care are la rădăcină elemente asimilate în perioade sau situații în care nu aveai cum să vezi perspectiva mai mare, să înțelegi contextul și dinamica relațională a tuturor celor implicați. Dacă alegi să te încrezi total în aceasta configurație internă fără să o cercetezi este ca și când ți-ai forma o părere despre ce se întâmplă într-un castel impresionant privind pe diverse găuri de cheie.
Această construcție poate a fost hrănită timp de ani de zile cu intenții, energie, vorbe, imagini, stări mental-emoționale și senzații corporale astfel că devine dificil să te regăsesti și să iți exprimi autenticitatea atunci când chiar ajungi să ai un copil. Cu inspirația și suportul necesar, cu răbdare și empatie față de aspectele emoționale care se cer integrate poți să slăbești din ce în ce mai mult rigiditatea condiționărilor interiorizate. Cu iscusința de a observa cu luciditate iubitoare ce poveste îți spui despre tine, despre ceilalți și lume, poți alege diferit. Acordă-ți șansa să alegi noi opțiuni bazate pe cine ești Acum și în acord cu ce aspiri să devii ca partener de cuplu și părinte.
De ce ți-ai dori să desfaci un asemenea „ghem” mental-emoțional care stă la baza identității de părinte?
Pentru a fi cu adevărat infuzat de momentul prezent și a trăi viața conștient, asumat și liber, onorând diversitatea și fiecare formă de viață. Atunci când te conectezi mai profund cu unicitatea ta este mai ușor să te manifești și să contribui cu naturalețe și sens în relația de cuplu și în familie, comunitate și societate. Spirala coerenței își are obârșia chiar aici, în autenticitatea Sinelui și evoluează spre straturi tot mai vaste ale Viețîi, cuprinzând Natura, Pământul, astrele, constelațiile și întreg Universul.
Un alt motiv valoros ar fi că te eliberezi de presiunea uriașă de a fi părinte perfect. Astfel, te poți relaxa și ancora în dorință născută din inima ta – aceea de a fi pur și simplu părintele copilului tău, așa cum el îți transmite că are nevoie.
Observă deja diferența dintre aceste două moduri de a te poziționa ca părinte:
– prima se naște din zbaterea de a demonstra și devii victima propriilor așteptări
– cealaltă atitudine conține iubirea jucăușă, vie, degajată și implică deschiderea sinceră de a îl ghida pe copil cu blândețe și fermitate
Intenția, gândul, energia și starea din spatele cuvintelor este ceea ce copilul primește de fapt de la părinte încă de când se făurește în pântec. Pune accentul pe această șoaptă a intenției și înțelepciunii interioare și hrănește relaxarea, conectarea, joaca și încrederea în Viață. E calea cea mai sigură care te apropie cel mmai mult de copilul tău și vei distinge mult mai clar nevoile lui.
Ce sunt tiparele limitative deprinse din adaptările timpurii?
Atunci când îți asumi un proces de descoperire de Sine încep treptat să devină explicite tiparele prin care abandonezi Prezentul și mergi cu gândul și simțirea în trecut sau în viitor. Această deconectare de clipa actuală este principală sursă a stresului și anxietății care apasă atât de greu pe umerii părinților și îi determină să reacționeze altfel decât și-ar dori.
Cu ghidarea și suportul necesar, poți aduce o perspectivă mai realistă asupra a ceea ce ți-ai însușit în personalitate și comportament în relaționarea din familia de origine și au ecou în felul în care te raportezi la relația de cuplu și la copilul din pântec.
Te poate ajuta să înțelegi că tiparele limitative:
- sunt adaptări pe care le-ai învățat și exersat în ipostaza de copil atunci când nu te-ai simțit cu adevărat în siguranță
- prin repetiție au devenit mecanisme automate și îți determină felul în care te percepi și comunici
- îți duc atenția în trecut sau viitor ca modalitate de a nu simți realitatea prezentului
- mențin o falsă idee de siguranță și confort care nu mai are legătură cu cine ești acum
- se activează mai ales atunci când traversezi situații de schimbări intense, stres prelungit, oboseală sau provocări fizice
Cu toții avem propriile filtre prin care percepem Viață. Ajungem să surprindem din Realitate ceea ce corespunde cu lumea creată de mediul în care am trăit. Ține de fiecare dintre noi să clarificăm această percepție și, treptat, să o extindem.
Cum influențează trecutul tău modul în care te raportezi la sarcină?
Acum știi deja că modul în care tu ai trăit devine atmosfera interioară prin care percepi totul, inclusiv conectarea cu propriul copil.
În cazul în care ai crescut cu multă dragoste și sprijin din partea unor adulți care au răspuns în mod consistent și într-o mare măsură nevoilor tale fizice și emoționale ai toate șansele să fi deprins un atașament sigur. Dacă însă perioada în care tu ai fost în pântec, nașterea ta sau primii ani de viață au fost caracterizați de dificultăți sau traume, atunci este posibil ca însă să porți apăsarea și să fie reactivată în timpul sarcinii. Simptomele pot varia între a simți multă anxietate, ambivalență sau a te surprinde total deconectat de experiența sarcinii.
Vestea bună este că în relații sigure poți găsi puterea interioară pentru a vindeca apăsarea trecutului. Relația de cuplu este una dintre cele mai potente spații în care poți explora moduri conștiente de răspuns, tocmai că este zona în care rănile mai vechi sunt ușor de sesizat.
Cu dedicarea necesară, situațiile tensionate devin oportunități de vindecare și integrare.
Citește despre relații conștiente și co-parentaj în articolul următor
